contoare
 
 
 

Clopoţeii nu dau probleme - tot ce trebuie să faceţi este să le asiguraţi lumină şi răcoare moderată, iar compostul să fie menţinut umed pe timpul creşterii. După ce perioada de Înflorire s-a Încheiat, scurtaţi tulpinile şi menţineţi răcoare şi umezeală foarte puţină, În perioada de odihnă din iarnă.


Câteva specii de clopoţei se cultivă ca plante de casă. De departe, cel mai răspândit este Campanula isophylla, care are multe nume populare - clopoţel italian, steaua Betleemului, stele căzătoare, clopoţel târâtor etc. Frunzele mici sunt verde-pal, iar Înălţimea plantei rareori depăşeşte 23 cm.


Culoarea obişnuită a florilor este albastră, dar În prezent sunt mai populare varietăţile albe (alba) şi mov (mayi). C. fragilis este asemănător cu C. isophylla, având flori albastre pe tulpini de 30 cm care atârnă. Diferenţa principală este că C. fragilis are frunze oarecum cărnoase. Cultivaţi-I din seminţe.

Ingrijire:

Temperatură: Răcoare sau căldură medie - minimum 7,5'C iarna.


Lumină: Loc puternic luminat, dar nu În bătaia soarelui.


Apă: Menţineţi compostul umed În permanenţă - reduceti udarea iarna.


Umiditatea aerului: Pulverizati frunzele, ocazional.


Răsădire: Răsădiţi, dacă este necesar, primăvara.


Înmulţire: Luaţi butaşi de tulpină sau semănaţi seminţele primăvara.

Clopoţelul italian este una dintre cele mai bune plante târâtoare care au flori toată vara. Timp de generaţii, a fost cultivată pe pervazuri şi pe bufete, iar tulpinile sale lungi, verzi-gri se răvăşesc În jos peste marginile ghiveciului. Vara, aceste tulpini au o multime de flori mici, stelate. Ele sunt adunate În vârful tulpinilor şi unul din secretele succesului pentru a prelungi perioada de Înflorire este să rupeţi florile care s-au ofilit.

 

Inchide