contoare
 
 
 

Astfel se produce o îmbibare a compostului cu apă, în care, practic, nici o plantă de casă nu poate supravieţui. Această îmbibare cu apă omoară prin faptul că nu permite aerului vital să ajungă la rădăcini şi favorizează putrezirea lor. Mai multe plante mor datorită udării excesive decât din alte cauze ele sunt omorâte din prea multă dragoste. Fiecare plantă are cerinţele ei de apă, specifice. Din păcate, frecvenţa corectă a udărilor nu este o caracteristică constantă; ea depinde de mărimea plantei şi a ghiveciului, de mediul înconjurător şi mai ales de perioada de peste an. Din aceste motive, cel mai bun ghid este observaţia şi mai puţin un măsurător de umiditate. Dispozitivele cu autoudare au un rol de jucat în îngrijirea plantelor umede în permanenţă şi pentru altele, in mod frecvent sau când sunteţi plecat.


Vasele/recipientele pentru plante pot avea sau nu scurgere

pentru drenarea apei.  La rasadirea unei noi plante se

recomanda astuparea gaurilor de scurgere pentru

pastrarea nutrimentelor necesare plantei. Cu cat gaurile de

drenaj sunt mai mari cu atat mai repede se spala pamantul

de nutrimenti. Gaurile pentru drenare sunt potrivite in

general pentru plantele de exterior care pot fi inundate de

ploaie, insa la interior se recomanda vase/recipiente fara gauri de drenaj.

Ghid de udat

PLANTE USCATE IARNA

Cactuşii de deşert şi suculentele trebuie tratate ca plante umede/uscate în perioada de creştere, din primăvară până toamna. Pe timpul iernii, compostul trebuie lăsat să se usuce aproape complet.


PLANTE UMEDE/USCATE

Majoritatea plantelor de casă cu frunziş aparţin acestei grupe. Recomandările standard sunt să udaţi temeinic şi frecvent din primăvară până toamna şi moderat iarna, lăsând 1,2 cm de la suprafaţa compostului să se usuce între udări. Această uscare a suprafeţei între udări este importantă mai ales în perioada de odihnă, de la sfârşitul toamnei până la mijlocul primăverii.


PLANTE UMEDE ÎN PERMANENŢĂ

Majoritatea plantelor cu flori aparţin acestei grupe, compostul este menţinut umed, dar nu ud, în permanenţă. Recomandările standard sunt să udaţi cu grijă de fiecare dată când suprafaţa devine uscată, dar niciodată prea des, pentru ca suprafaţa compostului să nu fie permanent saturată.


PLANTE UDE ÎN PERMANENŢĂ

Foarte puţine plante aparţin acestei grupe. Udaţi temeinic şi destul de des pentru a menţine compostul ud, nu numai umed. Exemple: Acorus. Azaleea şi Cyperus.


SEMNE DE PERICOL: PREA PUŢINĂ APĂ

Frunzele de jos răsucite, îngălbenite şi ofilite. Marginile frunzelor brune şi uscate.

Florile cad sau se ofilesc repede.Frunzele bătrâne cad primele.


SEMNE DE PERICOL: PREA MULTĂ APĂ

Frunze slăbite; zone moi, putrezite. Creştere slabă, frunze , răsucite, îngălbenite, şi ofilite. Vârfurile frunzelor brune. Radacini brune si terciute.

Ce apa sa folositi:

Apa călduţă este indicată pentru aproape toate plantele. Ideal este ca apa să fie ţinută peste noapte intr-un castron ca să piardă o parte din clor şi să ajungă la temperatura camerei. Acest lucru nu este esenţial pentru plantele rezistente, dar este necesar pentru varietăţile delicate. Dacă locuiţi intr-o regiune cu apă dură, cu timpul se poate depune o crustă aibă pe suprafaţa compostului. Această crustă este dăunătoare, iar apa dură poate să afecteze plantele care nu suportă varul şi care stau permanent inăuntru. Pentru plantele care nu suportă varul, dar stau inăuntru o perioadă relativ scurtă (de ex. azaleea, Erica), folosirea apei dure nu constituie o problemă. Sursa obişnuită de apă moale este ploaia. Colectaţi apa de ploaie intr-un castron mare, curat; nu folositi niciodată apă de ploaie dintr-un butoi care stă afară.


Cum sa udati:

Ciocănirea ghiveciului este inutilă; măsurarea apei pierdute prin estimarea greutăţii sale, cere multă indemânare. Cel mai simplu mod de a afla când să udaţi este şi cel mai bun. Priviţi suprafaţa - iarna, săptămânal, vara, zilnic, dacă este posibil. Dacă suprafaţa este uscată şi prăfuită peste tot, udaţi dacă plantei ii trebuie in permanenţă compostul umed. Pentru celelalte plante, infigeţi degetul arător in compost pe adâncimea unghiei. Dacă vârful degetului rămâne uscat, ghiveciul trebuie udat. Excepţiile cele mai importante sunt cactuşii şi suculentele, iarna - dacă incăperea este răcoroasă nu le udaţi până când apar semne de zbârcire.


Reguli de udare :

Compostul trebuie să fie umed, dar nu saturat de apă deoarece rădăcinile au nevoie de aer ca şi de apă. Unele plante au nevoie de o perioadă de uscare parţială intre udări, altele nu. Toate au nevoie de apă mai puţină in perioada de odihnă. Condiţiile de udare nu trebuie ghicite.


Cum sa udati:

Atât folosirea stropitorii, cât şi metoda imersiei işi au adepţii săi şi ambele au avantaje. Procedeul cel mai bun pentru majoritatea plantelor este folosirea rapidă şi uşoară a stropitorii ca acţiune de rutină, iar pentru udări ocazionale, folosirea metodei imersiei, acolo unde se poate.

Udarea cu stropitoarea:

Folosiţi o stropitoare cu ţeavă lungă şi subţire. Introduceţi capătul ţevii printre frunze şi turnaţi apa in mod constant şi uşor. In perioada de creştere umpleţi spaţiul dintre suprafaţa compostului şi marginile ghiveciului. Iarna, opriţi udarea imediat ce apa incepe să se scurgă de pe fundul ghiveciului. In ambele cazuri, umpleţi tava de sub ghiveci după aproximativ 30 de minute. Nu udaţi niciodată in plin soare, fiindcă frunzele stropite pot să se ardă. Iarna, udaţi dimineaţa, dacă incăperea este neincălzită. Aveţi grijă când udaţi vasele fără găuri de scurgere - turnaţi câte puţin si cu masura.  Deşi o cădere ocazională a frunzelor nu este gravă pentru cele mai multe plante, să nu credeţi că aceasta se datorează lipsei de apă, fiindcă atunci când plantele ajung in acest stadiu, compostul este in mod sigur, prea uscat. Frunzele plantelor lemnoase, ca azaleea, nu trebuie lăsate niciodată să se ofilească.


Udarea prin imersie:

Plante ca Saintpaulia, Gloxinia şi Cyclamen, cărora nu le place apa pe frunze sau pe coleţi, pot fi udate de jos in sus. Scufundaţi ghivecele in apă exact până la nivelul compostului şi lăsaţi-le să se imbibe cu apă până când suprafaţa sclipeşte. Lăsaţi-le să se scurgă şi apoi aşezaţi ghivecele la locul de creştere a plantelor.


Cat de des sa udati:

Udarea nu trebuie să devină o rutină strictă, ca, de pildă, udarea ghivecelor in fiecare duminică. Intervalele corecte variază in limite largi - Busy Lizzie trebuie udată, zilnic, vara, Astrophytum nu trebuie udată toată iarna. Intervalele dintre udări pentru o anumită plantă variază, de asemenea, in funcţie de anotimp şi de condiţiile de creştere.


Plantele cu frunze cărnoase suportă conditii de uscăciune mai mare decât varietătile cu frunze subtiri, iar un butaş incolţit are nevoie de mult mai puţină apă decât o plantă matură. La orice plantă, cu cât suprafaţa frunzei şi viteza de creştere sunt mai mari, cu atât va fi mai mare nevoia de udare frecventă.


Iarna, creşterea incetineşte şi poate să se oprească; trebuie evitată udarea excesivă in această perioadă de odihnă. Până când apar noi lăstari, primăvara, de obicei, este suficient să udati de 1-3 ori pe lună. Primăvara şi vara, pot fi necesare 1-3 udări pe săptămână.


Pe măsură ce temperatura şi intensitatea luminii cresc, şi nevoia de apă creşte. Plantele din ghivecele mici şi cele care nu au fost răsădite un timp, au nevoie de udări mai dese decât cele din vase mari sau decât cele care au fost recent răsădite. Plantele În ghivece din lut au nevoie de udări mai dese decât cele in ghivece de plastic; plantele in ghivece duble au nevoie de udări mai rare.

Fără apă, o plantă de casă moare. Acest lucru se poate produce într-o zi, în cazul unui puiet în sol nisipos, sau poate dura luni de zile, dacă planta are frunze cărnoase. Dar, în final, rezultatul este totdeauna acelaşi. Datorită acestui lucru evident, mulţi începători udă zilnic, apoi nu reduc frecvenţa udărilor la sosirea iernii şi când frunzele se ofilesc sau se îngălbenesc, presupun imediat că planta are nevoie de apă.

 

Inchide