Plectranthus – descriere si ingrijire

Se cunosc trei specii de iederă suedeză. Acest nume comun indică popularitatea lor în Suedia, unde se găsesc în coşuri suspendate sau pe pervazuri. În ciuda numelui, frunzele seamănă cu cele ale unui Coleus mic şi monocolor şi mai puţin cu cele de iederă. Tulpinile târâtoare sunt acoperite de frunziş şi cresc repede. Este păcat că iedera suedeză nu este mai răspândită în alte ţări, fiindcă are multe avantaje.

Ea rezistă în aer uscat şi când lipseşte ocazional apa la rădăcini şi uneori, înfloreşte. Ciupiţi vârfurile tulpinilor, ocazional, pentru a creşte ca o tufă şi folosiţi aceste vârfuri ca butaşi care vor încolţi foarte uşor.

Avantajele acestor plante târâtoare pentru acoperit pământul şi marginile ghivecelor şi coşurilor suspendate sunt bine cunoscute în Scandinavia. Ele înfloresc în aer uscat, în care iederele adevărate nu rezistă, iar ocazional au flori. Frunzişul iederei suedeze (Plectranthus oertendahlii) este deosebit de colorat. Frunzele sale au 2,5 cm lărgime – cele mai mari le are P. coleoides marginatus (5-6,2 cm). P. australis (P. parviflorus) se găseşte mai greu. Frunzele sunt mai groase şi mai lucioase decât la alte specii, dar şi mai simple, fiind complet verzi.

Ingrijire:

Temperatură: Medie – minimum 10’C, iarna.

Lumină: Puternică sau penumbră – evitaţi soarele direct.

Apă: Menţineţi compostul umed în permanenţă – reduceţi udatul iarna.

Umiditatea aerului: Pulverizati frunzele ocazional.

Răsădire: Răsădiţi primăvara la fiecare 2-3 ani, dar cel mai bine este să o creşteţi ca o plantă anuală.

Înmulţire: Foarte uşor. Luaţi butaşi de tulpină primăvara sau vara.

2019-03-22T10:33:04+00:00